Dragostea nu caută folosul său!

George Robitu, 6 mai 2020

Țin minte că doamna profesoară de franceză avea o atitudine destul de obiectivă, chiar rece față de mine, ceea ce nu mă deranja, pentru că nici eu nu mă avântam să răspund prea des. Totul a decurs așa până în clasa a 11-a, când am mers la olimpiadă și am trecut mai departe (spre, desigur, surprinderea mea). Acela a fost momentul 0, atunci am simțit că i se schimbase atitudinea – nu-mi mai spunea ”Natalia”, ci ”Nathalie”. M-a bucurat să știu că se apropiase de mine, dar totuși, gândul că făcuse asta după olimpiadă parcă mă împiedica din a mă bucura autentic de apropiere. Atunci un alt gând a urmat, mai dureros, acela că de multe ori și noi venim așa înaintea lui Dumnezeu, cu inima îndreptată doar spre ceea ce El poate face, nu și spre Cine este El.

În capitolul 22 din Matei, un fariseu îl întreabă pe Hristos care e cea mai mare poruncă, iar binecunoscutul răspuns este „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”. Acolo nu se află niciun „pentru că”, deși avem infinite motive pentru care să-L adorăm, ci Isus spune scurt și la obiect „Să iubești pe Domnul”. Ce tare e Dumnezeu, nu? El vrea să fie iubit exact cum noi am vrea să fim iubiți, nu cu o dragoste indusă de interese și circumstanțe avantajoase, ci cu o dragoste reală, ca cea din 1 Corinteni 13. Până la urmă, noi am fost creați după chipul și asemănarea Lui, deci ar fi fost nenatural să nu tânjim după o astfel de dragoste, care face parte din însăși natura Lui.

E esențial, de asemenea, să știm că noi suntem deja iubiți de Dumnezeu necondiționat, „without an agenda”, cum ar spune englezii. El nu te iubește pentru că acum o săptămână ai făcut o faptă nobilă sau pentru că azi te-ai rugat mai mult. Dragostea Lui, așadar, nu pare să aibă logică, evidentul, văzutul, demonstrabilul având limitele lor, iar dragostea lui Dumnezeu fiind mai profundă decât un rigid raționament; El ne iubește cu o dragoste veșnică (Ieremia 31:3) pe care mintea noastră nu o poate cuprinde. E un sentiment atât de plin, acela când știi că ești iubit de cineva în ciuda faptului că, nu pentru că. Hristos ne-a iubit astfel pe Cruce, în ciuda păcatului, răutății și a urii.

O melodie* dragă mie spune că ”Nu am venit pentru binecuvântări/ Isuse, Tu nu-mi datorezi nimic/ Mai mult decât orice ai putea face/ Te doresc pe Tine/ [..] Iartă-mă când uit că Tu-mi ești de ajuns”. Să ne ajute Dumnezeu să venim înaintea Lui cu inimile curate, dezinteresate, cu inimi care tânjesc să-L cunoască. Să-L dorim pe Isus, nu doar binecuvântarea, minunile Sale, nu doar răsplata, ci prezența Lui, care oricum aduce plinătate. Dumnezeu e atât de bun, încât lângă El vom găsi „bucurii nespuse şi desfătări veşnice”(Psalmul 16:11), chiar și (mai ales) dacă nu ni le vom dori mai mult decât pe El (Doamne, ajută-ne!). Să-L iubim pe Domnul tot mai deplin, prețioși frați și surori, chiar așa, din izolare!


*„Nothing Else” – Cody Carnes